Cum am devenit victima sclaviei moderne

Sursa: https://www.bbc.com/news/uk-48736957

 

 

COVER PHOTO (Mariusz Rycaczewksi a fost traficat din Polonia în UK)

Opt traficanți de persoane au fost arestați în urma celei mai importante urmăriri penale din UK în domeniul sclaviei moderne.

Cei cinci bărbați și trei femei, membri ai unei grupări poloneze de crimă organizată, au înrobit sute de persoane vulnerabile și disperate.

Le-au promis victimelor o viață bună înainte de a le jefui – implicând bănci de renume, agenții de ocupare a forței de muncă și unele dintre cele mai mari companii din Marea Britanie într-o vastă rețea de exploatare criminală.

BBC Panorama a urmărit ancheta în ultimii doi ani.

„Am zis: de ce nu?”

„Cel mai rău lucru pe care l-am făcut a fost să părăsesc Legiunea Străină”, spune Mariusz Rykaczewsk. „Încă doi ani și aș fi ieșit la pensie.”

Fostul soldat nu arată ca o victimă. Dar nevoia disperată de a pleca din Polonia l-a determinat să devină o victimă a grupării care face trafic de sclavi.

„Aveam probeme cu poliția”, a declarat acesta pentru Panorama. „Voiam să fug în altă țară, dar nu aveam banii necesari pentru transport.”

A fost abordat de doi bărbați care i-au oferit transport, chirie și loc de muncă gratuit în UK. „Credeam că e o glumă”, zice el. „Apoi am fost sunat a doua zi și am zis: de ce nu?”

POZA 1 (Marek Brzezinski, Julianna Chodakowicz și Marek Chowaniec (de la stânga la dreapta) au fost condamnați la primul proces)

Însă, odată ajuns în UK, a fost înrobit, jefuit, bătut, înfometat și umilit.

Gruparea care l-a exploatat este cea mai mare dintre cele care au fost puse sub acuzare cu succes în Europa.

Mariusz a renunțat la dreptul său legal la anonimat pentru a-și spune povestea. Nu vrea ca alții să sufere așa cum a făcut-o el.

„Vreau ca ei să plătească pentru ce au făcut”, spune Mariusz. „Nu îmi mai este teamă.”

„Îl taie de la rădăcină”

Aproape patru ani a durat ca Poliția și Procuratura Crown să aducă acest caz în fața instanței.

Mariusz a fost unul dintre cei 66 de martori care au depus mărturie în fața Curții Birmingham Crown. Jurații a trebuit să ia în considerare dovezile condensate în 250.000 de pagini, în două cazuri care au durat în jur de șase luni.

Procurorul de caz, Caroline Haughey QC, a descris ancheta drept „cel mai mare caz de trafic de persoane din istorie.”

„Doboară un grup foarte mare de crimă organizată și îl taie de la rădăcină”, spune ea.

POZA 2 (Natalia Zmuda și Justyna Parczewska (de la stânga la dreapta) au mai fost condamnate la primul proces)

Gruparea este formată în mare parte din romi polonezi. Au venit în UK pentru a face trafic de persoane cu conaționali, în mod special.

Acum se poate comunica faptul că cinci dintre membri au fost condamnați în februarie.

Julianna Chodakowicz (24), Marek Brzezinski (50), Marek Chowaniec (30), Justyna Parczewska (48) și Natalia Zmuda (29) au fost condamnați la un total de 35 de ani – un record pentru un caz de trafic de persoane.

Încă trei bărbați: Ignacy Brzezinski (53), Jan Sadowski (28) și Wojciech Nowakowski (42) au fost condamnați după un al doilea proces.

Brzezinski și Nowakowski au fost găsiți vinovați de infracțiuni din domeniul sclaviei moderne și au fost condamnați la 11 ani, respectiv la 6 ani și jumătate de închisoare.

Sadowski și-a mărturisit rolul în prima zi a procesului și a fost condamnat la trei ani de închisoare.

Dependenți de alcool sau de droguri

Pe lângă exploatarea sclavilor prin muncă, gruparea le-a folosit identitățile atât pentru fraude fiscale, cât și pentru fraude bancare.

„Multitudinea infracționalităților este extraordinară”, spune doamna Haughey. „Victimele sunt exploatate în orice manieră posibilă.”

„Majoritatea autorilor plângerilor sunt oameni fără adăpost, săraci, disperați după nevoia de siguranță. Mulți dintre ei au probleme de sănătate mintală. Mulți sunt dependenți de alcool sau de droguri.”

POZA 3 (Wojciech Nowakowski, Jan Sadowski și Ignacy Brzezinski (de la stânga la dreapta) au fost condamndați după al doilea proces)

Traficanții au momit victimele în UK cu bilete de autocar și cu promisiunea muncii bine plătite.

Odată ajunse acolo, au fost duse în niște case etajate sordide din West Bromwich și Birmingham. Au fost ținute sub supraveghere, fără locuri de muncă, timp de săptămâni întregi, pânâ când datoriile s-au adunat.

Fiecare țigară, fiecare bucățică de mâncare stătută care le-a fost oferită a fost adăugată la datorie. Încet, dar sigur, au fost prinse în capcană.

„Aceasta este faza de izolare”, spune inspectorul-șef Nick Dale. „Mai târziu apar amenințări. Senzația că traficanții văd totul în jur: dacă plecați din casă, vă găsim; dacă mergeți în pădure, vă săpăm groapa.”

Poze din dosarele poliției arată saltele ce par că au fost târâte pe stradă pentru ca sclavii să doarmă pe ele. Camerele lor erau aglomerate și murdare.

„Un om a povestit că se spăla cu apă din canal”, spune doamna Haughey. „Alții ziceau că au mâncat din gunoi pentru că mâncarea pe care o primeau era groaznică. Astfel de povești îți frâng inima.”

Mariusz spune că traficanții le dădeau băutură sclavilor, mărindu-le datoria și făcând victimele mai îngăduitoare.

„Mereu era zgomot în casă, o nebunie”, își amintește el. „Nu era niciun loc în care puteai merge. Și mereu stătea cineva cu ochii pe tine.”

POZA 4 (Procurorul de caz, Caroline Haughey QC, a descris ancheta drept „cel mai mare caz de trafic de persoane din istorie.”)

Jurații au ascultat cum traficanții au infiltrat „cârtițe” în agenții de ocupare a forței de muncă astfel încât să le găsească joburi sclavilor.

Julianna Chodakowicz a fost angajată de E-Response în Worcestershire. Astfel, a adus 23 de muncitori într-o firmă care construiește garduri care, la rândul său, este furnizor pentru mari distribuitori DYI.

Chodakowicz a fost într-o relație cu un alt membru  – Marek Chowaniec – care aducea sclavi în țară.

Bine organizata ierarhie Chowaniec a depus eforturi pentru a include capul familiei, Ignacy Brzezinski, și pe Justyna Parczewska – matriarha grupării.

Când un sclav deceda din cauze naturale, ea îi dădea ordin unui membru al grupării să îi golească buzunare decedatului înainte de a chema autoritățile.

Restul celor condamnați erau paznici și așa-numiții „pedestrași”, care controlau sclavii in case.

„Mergeam zilnic la muncă câte 90 de minute. Culegeam legume în ploaie”, spune Mariusz.

„Fără toalete sau dușuri în casă. În fiecare vineri, traficantul venea și mă plătea – câteodată 40 £, câteodată 25 £. Cel mai mult am câștigat 75 £.

„Traficanții deschideau conturi bancare în numele oricui – cu o adresă pe care o puteau controla.”

Mulți dintre sclavi au fost obligați să deschidă conturi multiple. Detectivii au găsit un total de 81 de conturi bancare. Acestea erau golite regulat de traficanți.

Imaginile de pe camere de supraveghere obținute de poliție îi arată pe capii grupării făcând retrageri mutiple folosind un teanc de carduri bancare. Când Mariusz s-a plâns celor care l-au capturat, răspunsul lor a fost violent.

„M-au bătut”, spune el. „M-au lovit cu pumnii și picioarele. Mi-au rupt coastele. Mi-au învinețit ochii. Am dormit cu un cuțit sub pernă în caz că s-ar fi întors.”

„Cu toții erau speriați”

Disperat să scape, Mariusz a găsit numărul de telefon al liniei de asistență a Armatei Salvării pentru victimele sclaviei. Este disponibilă 24/24 apelurilor din partea victimelor sclaviei moderne. Angajații sunt instruiți să ajute victimele să scape.

„Femeia mi-a zis ce să fac”, a spus Mariusz.

„Într-o noapte, am plecat de acasă și am fugit către cea mai apropiată secție de poliție.”

Mariusz a fost interogat și dus la un adăpost al Armatei Salvării. Organizația are un contract guvernamental cu rolul de a ajuta sclavii și de a-i repune pe picioare.

Anul trecut, organizația a avut grijă de 3.345 de persoane. Numărul de oameni cu care are de-a face a crescut anual în ultimii șapte ani.

Armata Salvării și organizația care luptă împotriva sclaviei, Hope for Justice (Speranță pentru Dreptate), lucrează îndeaproape cu poliția.

 

 

Puneri sub acuzare – Condamnări

Sursa: Serviciul de urmărire penală Crown

Unul dintre angajați a observat că mulți bărbați apăreau la cantina săracilor din West Bromwich cu aceeași poveste ca a lui Mariusz.

„Am început să îi salvăm unul câte unul”, zice Kevin, fost detectiv care lucrează acum cu organizația.

„Am stabilit niște puncte de întâlnire în apropierea locului unde trăiau și i-am luat de acolo. Cu toții erau speriați.”

Interogatoriile din clipurile video ale poliției cu sclavii care au scăpat le captează teroarea. Descriu, unul după celălalt, bătăile, exploatarea și umilirea suferite.

Singura femeie care a fost înrobită de grupare șade îmbrăcată într-o parka roșie, cu brațele strânse între picioare, în timp ce povestește cum a fost amenințată de un traficant: <<Mi-a zis: „Îți voi rupe oasele”>>, le spunea ea polițiștilor. Traficantul a amenințat-o și că o va obliga să se prostitueze dacă refuză să se conformeze.

Ce este frapant, legat de toate aceste istorisiri, este cât de asemănătoare sunt între ele.

„O poveste singulară”

„Poveștile stau una peste alta, în straturi”, spune doamna Haughey. „Sunt mii de documente unele peste altele în această investigație, dar ele spun o poveste singulară.”

În ciuda succesului punerii sub acuzare, DCI Dale avertizează că ar fi greșit să ne imaginăm că s-a sfârșit problema odată cu condamndarea acestei grupări.

„Nu putem să o ștergem de tot”, spune el. „Avem nevoie de public, de angajați și de bănci să acționeze atunci când văd ceva suspect. Nu să își întoarcă privirea.”

Dovezile furnizate de Mariusz au fost cruciale în acest proces. Dar lucrurile nu s-au încheiat cu bine pentru fostul Legionar Străin.

Infracțiunea care l-a condus în brațele traficanților l-a prins din urmă. Auzind că este în UK, procurorii polonezi au emis un mandat de arestare european pe numele său.

A fost deportat în Polonia, unde va executa o sențintă de un an.

„E în regulă. Am trecut prin chestii mai rele”, a spus el postului, în ziua extrădării. „Voi fi OK.”

Sursa: bbc.com

Să facem lumină de Ziua Sclaviei

Încă de la începutul omenirii, oamenii au fost vânduți, cumpărați și înrobiți de către alte persoane. Însă unul dintre marile triumfuri colective ale lumii a fost posibilitatea de a pune capăt sclaviei. Chiar sclavii, alături de oamenii credincioși, au fost principalii actori ce au pus piedică acestei malefice practici.

Pornind de la convingerea că nici măcar o persoană nu trebuie să fie prizoniera sclaviei, #ENDITMOVEMENT (Mișcarea „Pune-i capăt”) este o coaliție a organizațiilor de frunte din lume în lupta pentru libertate, dintre acestea făcând parte și Armata Salvării. Fiecare dintre uimitorii noștri parteneri din coaliție se află pe teren zilnic pentru a informa lumea despre prevenție, salvare și restaurare. Alăturându-i-se studenți și politiceni, organizații neguvernamentale și Top 500 dintre cei mai bogați oameni, END IT („Pune-i capăt”) ne reprezintă pe fiecare dintre noi care luăm atitudine. Vom face asta până când numărul de bărbați, femei și copii care suferă în tăcere va fi redus de la 40 de milioane la ZERO.

În 2012, liderii celor mai mari organizații din lume implicate în lupta pentru libertate au fost convocați în Atlanta, Georgia, SUA, aducând cu ei statistici și povești ale zeci de milioane de persoane înrobite, prezentând un adevăr uluitor: majoritatea lumii nu știa NIMIC despre cea mai mare problemă a drepturilor omului din toate timpurile.

Ca urmare a acelui Summit pentru Libertate, Mișcarea END IT („Pune-i capăt”) a rezultat în calitate de mijloc de conștientizare. Primul pas în abordarea problemei este să recunoști că ai una. Obiectivul era clar: să nu existe loc ascuns în care sclavia să nu poată fi observată și combătută. Oamenii din întreaga lume au început să facă lumină în privința sclaviei.

Să vă desenați un „X” cu roșu pe mână poate părea inițal facil, însă veți fi suprinși de conversațiile pe care le veți începe cu toată lumea, de la șeful vostru la barman; conversațiii care educă și inspiră lumea din fiecare cerc în care vă învârtiți. Până la urmă, acțiunea începe prin informare și conștientizare.

Planul strategic internațional al Armatei Salvării de a pune capăt sclaviei include campanii de informare și traininguri, acțiuni de prevenire și de sensibilizare, servicii acordate supraviețuitorilor și servicii de recuperare, cât și parteneriate și lobby. Aflați mai multe informații pe enditmovement.com.